Galileo Online, o revistă vie: un interviu deschis cu Michael Haulică

Faci reviste de aproape douăzeci de ani. A cîta publicaţie axată pe F&SF pe care o realizezi e Galileo Online? Ce anume ai preluat de la precedentele?

MH: Sînt aproape douăzeci, da. Ar trebui să mă apuc deja să lucrez la După douăzeci de ani a mea. Publicaţii au fost cîteva, fie că s-au numit suplimente, fie reviste – astea în ambele variante, pe hîrtie şi electronice. Hai s-o luăm cronologic.

1993–1994, Supernova, supliment al cotidianului Evenimentul din Iaşi. Eu m-am alăturat echipei de la numărul 2, iar echipa era, la vremea aceea, compusă din Dragoş Cojocaru şi Radu Gavrilescu. Apoi în locul lui Radu a venit Florin Mircea Tudor, şi aşa a rămas echipa pînă la celebrul număr 57, după care am fost înlocuiţi de alţii care voiau şi ei să facă aşa ceva şi s-au gîndit că mai bine preiau un supliment gata făcut decît să inventeze unul nou. Asta cu inventatul e lucru greu, tare greu. A urmat apoi, tot la Iaşi, Alternativ SF, supliment al cotidianului 24:ore, în perioada 1995–1997. Au fost 114 apariţii, săptămînă de săptămînă, 10 dintre ele chiar independente de ziar, s-au vîndut ca revistă de sine stătătoare.

În 2000 a venit rîndul unei reviste electronice, cred că a fost prima de acest gen (mă refer aici şi la conţinut, dar şi la periodicitatea asumată şi, în linii mari, respectată). Deci în perioada 2000–2004 au apărut, lunar, cele 50 de numere ale revistei Lumi Virtuale. Care, în 2004 s-a transformat într-una pe hîrtie, cu mine editor, Cătălin Badea director şi Ona Frantz concepţie grafică, tehnoredactare şi corectură. Din păcate n-au fost decît 5 numere, dar tare mi-au plăcut. La trei dintre cele cinci numere, rubrica de film a asigurat-o Mihai Chirilov. Da. Mai departe?

În 2005 s-a întîmplat venirea mea la Bucureşti, epoca Tritonic, şi putem menţiona o altă revistă, Fiction.ro, patru apariţii între noiembrie 2005 şi noiembrie 2007. Şi astea mi-au plăcut. Totuşi o revistă pe hîrtie este o revistă. Plus că mi-am făcut şi o dambla mai veche: am scos reviste cu poze de scriitori pe copertă. Din păcate doar un singur român, Liviu Radu, care a avut coperta la numărul 4. 29 de luni, din februarie 2008 în iunie 2010, au însemnat 29 de apariţii pentru Nautilus, revista reinventată a editurii Nemira. Şi aşa am ajuns acum la Galileo, cu cele două variante, pe hîrtie şi electronică.

Ce am dus cu mine de la una la alta cred că a fost, în primul rînd, ambiţia, ideea fixă – cum vrei să-i spui – de a publica autori români. Cred că e singurul lucru care merită menţionat din cei 18 ani de activitate ca editor. Am publicat autori români. Mulţi. Pentru unii am fost cel care i-a debutat. Pentru alţii am fost cel are le-a publicat multe din povestirile care au devenit oarecum celebre la vremea lor.

Prin ce se va deosebi Galileo Online de celelalte publicaţii electronice care sînt mai mult sau mai puţin active pe piaţa de la noi?

MH: Nu mi-am propus să fiu mai cu moţ decît alţii. La urma urmei ce face o revistă? Publică articole, recenzii şi proză. Problema e ce fel de articole, ce fel de recenzii şi ce fel de proză. Doar aici ne putem deosebi unii de alţii, iar deosebirea o fac cititorii. Deci nu ştiu cu ce se va deosebi Galileo Online de Helion sau de Nautilus. Dar ştiu cu ce se va deosebi de Galileo (varianta pe hîrte). Mi-am propus ca în ediţia online să existe tot ce nu poate fi pus în ediţia pe hîrtie care, fiind trimestrială, nu-şi permite să vină cu ştiri, recenzii etc. Galileo Online va fi o revistă vie, dedicată actualităţii F&SF.

Care va fi structura publicaţiei? Dar periodicitatea?

MH: Structura (adică rubricile) poate fi deja văzută în meniul site-ului. Vom avea recenzii de carte, articole despre filme şi seriale, articole despre actualitatea din banda desenată, intervirui şi anchete, vom avea fotografii de la evenimentele F&SF. Periodicitate? Nu ştiu cum să-i zic. În fiecare zi vom avea un articol nou. Plus ştirile...

Nu îţi e teamă că varianta print şi cea electronică a revistei vor ajunge să se concureze? În ce măsură conţinutul e-zinului se va suprapune cu cel al ediţiei tipărite?

MH: Practic nu se va suprapune prin nimic. Doar dacă ne gîndim că vor fi articole şi aici, şi dincolo. Autorii lor fiind diferiţi nu cred că se poate chema suprapunere.

O revistă tipărită foarte consistentă, cu apariţie trimestrială, un e-zin cu actualizare zilnică... Nu îţi e teamă că veţi ajunge în criză de materiale?

MH: La ediţia pe hîrtie facem deja sumarele numerelor care vor apărea în 2011. La ediţia electronică avem lucrurile programate pe zile ale săptămînii şi pe oameni. Mai este loc pentru lucruri care pot apărea pe neprevăzute, dar şi dacă nu apar, avem ce pune.

Care au fost pînă acum reacţiile la Galileo Online?

MH: Ciudat a fost sentimentul pe care l-am avut zilele astea. Am simţit că noi, cei care facem revista, şi ei, cei care ne-au lăsat comentarii, sîntem, de fapt, o echipă. De cînd am anunţat că versiunea beta este online, s-a lucrat zi de zi, împreună cu viitori noştri cititori, la îmbunătăţirea site-ului. Nici nu-mi puteam dori o reacţie mai caldă, mai primitoare şi mai binevoitoare.

Cum poate cineva din afara cercului obişnuit de colaboratori să ajungă să publice în Galileo Online?

MH: Aşa cum au făcut-o şi alţii în ăştia 18 ani (aşa, ca să închidem cercul): să-mi trimită ce crede că are de spus şi vom vedea. Adresa de contact este galileo @ millenniumpress.ro. În meniu, la CONTACT, este şi un GHID AL COLABORATORULUI. Le recomand tuturor celor care vor sa-mi trimită un text ca, înainte de a-l trimite, să citească GHIDUL.

Atenţie!
Acesta este un interviu deschis. L-am rugat pe Michael să răspundă la cîteva dintre întrebările care au fost deja adresate de către viitorii cititori ai revistei, din momentul în care am lansat varianta beta a revistei Galileo Online. Dacă mai aveţi şi altele, vă invităm să ni le trimiteţi pe adresa anunţată mai sus.